Tatiana Tolstaia, Zatul, traducere de Luana Schidu, Editura "Curtea Veche" (tel. 021/222.57.26), 300 pag.
Mai demult, am scris aici ca e pacat ca editurile noastre au o reticenta fata de noii scriitori rusi. Intre timp lucrurile s-au schimbat. Si Humanitas, si Paralela 45, si Polirom au publicat autori ca Ulitkaia, Makanin, Erofeev, Sorokin, iar cu program o face in ultimul timp Curtea Veche, in eleganta colectie Byblos, unde au aparut patru romane rusesti exceptionale: Vladimir Sorokin - Gheata, Viktor Pelevin - Mitraliera de lut, Andrei Kurkov - Moartea pinguinului si Tatiana Tolstaia - Zatul. Acesta din urma, un eveniment editorial din toate punctele de vedere. Autoarea are 55 de ani si poarta un nume faimos (dar nu e stranepoata lui Lev Nicolaevici, cum scrie gresit in prezentare, ci nepoata lui Alexei Tolstoi, supranumit "contele rosu"). E profesoara universitara de literatura rusa si in aceasta calitate a fost invitata sa tina cursuri, timp de mai multi ani, la universitati americane. In paralel cu functiile academice, a scris eseuri, dar si proza de fictiune (publicate atat in Sua, cat si in Rusia). Cel mai rasunator succes e unicul ei roman, Kis (Zatul), publicat in 2000, distins cu premii si elogiat ca o capodopera de talia Sufletelor moarte a lui Gogol. Romanul e o antiutopie, o teribila satira politica a dictaturilor si un elogiu adus cartii ce nu poate fi distrusa, nici interzisa de tirani (va amintiti de Bulgakov, in Maestrul si Margareta: "Manuscrisele nu ard niciodata"). Un elogiu al lecturii care te transforma intr-un om liber, cu "gandire personala". Tatiana Tolstaia isi situeaza actiunea romanului in viitor, la doua veacuri dupa ce o explozie nucleara a distrus Rusia si a readus-o in Comuna Primitiva. Pe locul unde fusese Moscova, se intinde o asezare de izbe, cu o populatie deja stratificata. De jos in sus exista intai - degeneratii - o
