DINCOLO DE SCENADomnul, cu chitara odihnindu-se pe genunchi, iar doamna, cu o cafeluta calda DINCOLO DE SCENA Domnul, cu chitara odihnindu-se pe genunchi, iar doamna, cu o cafeluta calda
Un jurnalist la curtea Regelui Tudor. Atat.
O singura fraza ar spune tot. Si ar fi suficient. Dar... "Prin â75 am primit una dintre cele mai fascinante burse date vreodata unui roman", il aud vorbind, in timp ce-mi arata calea pe coridorul ingust ce da in sufragerie. Il urmez indeaproape. Se asaza in capul mesei. In colt, dureros de aproape pentru mine, chitara si cobza. Ma abtin sa aduc vorba despre asta. Nu vreau sa cad in pacatul altora. Degetele lungi ii joaca o clipa pe stergarul de pe masa. Apropierea corzilor... Sau poate altceva...
"Intr-un dialog cu", zambeste, "tov. Dumitru Popescu-Dumnezeu si tov. Burtica, am fost intrebat «ce vrei tu de fapt?». «O bursa pentru Romania», am raspuns eu", reia, in timp ce eu imi trag un scaun. Suficient de aproape, dar politicos de departe.
TRAGISMUL BALCANIC. "Toata povestea a plecat de la un dialog pe care l-am avut cu Inalt Preafericitul Teoctist, pe vremea aceea Mitropolit al Olteniei. Eu am avut o idee, care ma bantuie si astazi si pe care cred c-am s-o pun in practica la finalul carierei mele, si anume, sa....". Pauza. Apoi deodata inflacarat. "Stiu spectacolul! Grafic, regizoral, arhitectural il stiu, dar n-am pus deocamdata carne pe el, cum se spune". Se apleaca usor peste masa. "Am nevoie de o baza solida, zdravana, care ar insemna o cunoastere fundamentala a ceea ce inseamna melos balcanic, dar si ortodox". Mainile-i contureaza in aer siluete de poem. "Din baza asta ar rasari folclorul balcanic, iar deasupra lui, Anton Pann si din el sa coboare Mateiu Caragiale si Ion Barbu. Pornind de la versul lui Dan Barbilian (Ion Barbu n.n.), «Trup sfant si prada siesi / Hagi rupea din el», o demonstrati
