Nu este prima dată când deputatul liberal Crin Antonescu lansează tiruri critice la adresa şefului său ierarhic pe linie de partid. Mai puţin obişnuită este virulenţa acestui nou atac şi zona pe care a fost el plasat. Dacă în ultimul an Antonescu a atacat sistematic proiectele de fuziunea dintre PNL şi PD, atrăgând atenţia asupra capcanei pe care o reprezenta această mişcare şi asupra pericolului ca formaţiunea din care fac parte să-şi piardă identitatea, situându-se adesea chiar împotriva curentului majoritar din partid, de data aceasta tirul său ţinteşte la vârf, luându-l în colimator pe chiar şeful partidului şi al guvernului.

Antonescu îl acuză direct şi fără ocolişuri pe Tăriceanu de a-şi fi format din amicii apropiaţi şi parteneri de afaceri din viaţa privată, o adevărată camarilă, împărţind funcţii, sinecur şi beneficii pe principiul găştii clasice.

Antonescu îl numeşte direct pe Bogdan Olteanu, fin al premierului, căruia i s-a rezervat nu doar funcţia de preşedinte al Camerei, la care ar fi fost mai îndreptăţite să candideze persoane cu experienţă şi vechime superioare celor ale lui Olteanu, ci şi o serie de sinecuri, între care şi pe aceea de membru al Comisiei de privatizare a CEC, de unde acelaşi Bogdan Olteanu încasează lunar 200 de milioane lei - adică de vreo patru ori mai mult decât leafa de preşedinte al Camerei. Şi care, mai mult ca sigur, nu este singura sursă de venit guvernamental a acestuia. Deşi nu-l numeşte explicit, o altă persoană vizată de Antonescu este ministrul Finanţelor, cel care nu reuşeşte să dea odată la iveală Codul Fiscal şi care este implicat în majoritatea afacerilor pe care le-a făcut premierul de-a lungul timpului. Şi lista poate continua, cu bănuiala că parlamentarul liberal are suficiente dovezi în acest sens.

În mod aproape inexplicabil şi spre deosebire de alte situaţii de acest gen, premierul tace. Dacă î