Despre această legumă rădăcinoasă se spune că este originară ori din bazinul mediteranean ori din Afganistan, unde creştea în stare sălbatică. Important este că de-a lungul secolelor a suferit multe transformări, morcovul consumat azi fiind o legumă fragedă şi dulce, pe care natura a înzestrat-o cu vitaminele A, B, C, cu săruri minerale şi elemente ca: fier, magneziu, calciu, potasiu, fosfor, sodiu, caroten, asparagina. Compoziţia extrem de bogată în principii active face din morcov un nutriment terapeutic de primă importanţă.

Conţinutul abundent de fier face din morcov un remineralizant şi antianemic remarcabil, contribuind la creşterea numărului de globule roşii şi a cantităţii de hemoglobină, iar datorită procentului mare de caroten este indicat în procesul de creştere, în sporirea acuităţii vizuale şi în combaterea dermatozelor. Morcovul prezintă interes şi pentru persoanele preocupate de frumuseţea epidermei, pentru că întreţine supleţea pielii şi favorizează regenerarea celulelor. Morcovul tratează atât constipaţia, cât şi diareea, restabilind totodată peristaltismul intestinal. Pentru acţiunea sa cicatrizantă este recomandat îndeosebi în tratamentul ulcerelor gastrice şi enterocolitelor.

Ficatul leneş, încărcat de toxine este ajutat să funcţioneze corect. Aşadar morcovul este o leguma care trebuie inclusă zilnic în meniul hepaticilor, în al reumaticilor, al suferinzilor de artrită şi gută, în curele de dezintoxicare a organismului şi pentru calmarea durerilor. Folosit iarna, morcovul ajută la întărirea sistemului imunitar. Cel mai bun mijloc de a profita de efectele benefice ale morcovului, este consumarea sub formă de salată, ca aperitiv, fiert înăbuşit sau pe abur, crud, ca pe un fruct, în orice moment al zilei. Cu toate acestea, un consum exagerat, întins pe durata mai multor luni poate să producă tulburări, ca icterul benign. Sucul de morc