In lupta sa cu bogatia, guvernul condus de liberalul Calin Popescu-Tariceanu a decis sa elimine impozitul de 3% pe cifra de afaceri valabil in cazul microintreprinderilor.
Motivatia: statutul acestora nu era altceva decat o forma legala de evaziune fiscala, prin intermediul lor platindu-se salariile mari fara a cotiza la buget.
Guvernul si-a gresit insa calculele, urmand, foarte probabil, sa incaseze si mai putini bani.
Iar managerii bine platiti nu trebuie sa dispere fiindca pot opta pentru alte forme de ocolire a fiscalitatii agresive: inlocuirea statutului de microintreprindere cu acela de persoana fizica autorizata, trecerea la impozitul de 16% pe un profit micsorat cu cheltuieli pe firma si, cea mai tentanta, mutarea actualei microintreprinderi intr-un paradis fiscal.
„Traim intr-un sistem care taxeaza din ce in ce mai mult munca si subventioneaza nemunca“, este caracterizarea data de Milton Friedman fiscalitatii din SUA. Fraza sa este cu atat mai valabila pentru Romania, cu cat tara noastra are cele mai mari impozite pe forta de munca din Uniunea Europeana.
In acest moment, costul efectiv (brut/net) in taxe platite statului pe salarii (daca luam in calcul impozitul pe venit, contributiile sociale, de sanatate si de somaj platite de angajat si angajator) este de aproximativ 60%.
In plus, contribuabilii au fost obisnuiti, ca urmare a stopajului la sursa, cu venitul net, si nu cu cel brut. In cazul salariilor mari si foarte mari e insa imposibil sa nu te arda la buzunar costul ridicat adus de impozite pe piata fortei de munca.
Astfel, profitand de statutul microintreprinderilor, care pot opta fie pentru plata unui impozit de 3% pe cifra de afaceri, fie a impozitului de 16% pe profit, managerii bine platiti au decis sa-si primeasca salariile prin intermediul acestei portite legislativ
