Citesc cu multa placere revista dvs. si va felicit pentru campania dusa pentru Rosia Montana. Din acest motiv am hotarat sa va supun atentiei o "intamplare" neplacuta.
M-am nascut si am locuit in Hunedoara, pana la varsta de 18 ani, cand am plecat la facultate. De fiecare data cand ma intorc acasa, la parintii mei, fac o vizita la Castelul Corvinestilor. Ocupa un loc special in sufletul meu si imi e foarte drag. E locul viselor mele de copil, cand imi doream ca intr-o buna zi sa ajung printesa si castelul sa fie al meu... Din pacate, ultima vizita, cea de acum doua zile, a fost o dezamagire cumplita. Anul trecut vizitasem Castelul in iulie. Mai multe sali erau deschise, intr-una era o expozitie a portului popular, in alta o expozitie de cristale, in sala cavalerilor un domn canta muzica medievala, undeva in curte se lucra la ceea ce mi s-a spus a fi restaurarea fundatiei... Anul acesta insa, doar trei sali sunt deschise, vitralii sparte, lemn rupt, dintr-un zid se desprinsese o bucata, nu mai vorbesc de acoperisul schimbat in 2002, care a costat 2 miliarde lei vechi si care acum se prabuseste, tigla cu tigla. Intreb una dintre doamnele care pazesc salile ramase deschise publicului ce s-a intamplat. Imi raspunde cu nonsalanta ca lemnul este vechi, de la 1700, si de aceea este inchis restul castelului. (Ma intreb si eu, in gand, oare anul trecut, lemnul nu era tot de la 1700? Ce s-a intamplat oare intr-un an, sau cum de lemnul acela ce a rezistat 300 de ani s-a stricat intr-un an?) Doamna continua sa imi spuna ca nu au avut fonduri, ca de abia de curand au primit bani pentru unele reparatii. Stiu ca anul trecut s-au filmat scene pentru cel putin doua filme, iar in ultimii ani pentru cel putin douazeci, oare unde s-au dus banii aceia? Nu contest faptul ca poate mare lucru nu s-ar fi putut face cu ei, dar macar micile reparatii necesare. Mai intru o data prin
