Guvernul Calin Popescu Tariceanu e in agonie. A supravietuit surprinzator de mult daca ne gandim ca primul guvern CDR, cel al lui Victor Ciorbea, confruntat cu dificultati mai mici decat cele care au erodat guvernul Tariceanu a rezistat doar un an si trei luni (11 decembrie 1996-30 martie 1998). Actualul guvern a fost instalat la 28 decembrie 2004. Suntem la finele lui mai, 2006. A supravietuit deja un an si cinci luni. A supravietuit e un fel de a spune. De fapt, e mort demult! Asa cum am mai scris, scena de miercuri, 24 mai 2006, furata de Traian Basescu, fara s-o stie, din finalul piesei lui Delavrancea "Apus de soare" (Stefan cel Mare se ridica de pe patul de operatie pentru a regla cu sabia trebile Moldovei), a fost momentul de rascruce al raportului de forte dintre presedinte si premier.
Epuizat politic, dar si luat prin surprindere de initiativa surpriza a adversarului, Calin Popescu Tariceanu a acceptat ipostaza impusa de Traian Basescu: un fel de Constantin Dascalescu al lui Nicolae Ceausescu.
Intuind realitatile, presedintele a preluat initativa strategica.
Asemenea rusilor la Stalingrad, in iarna lui 1942.
Dupa ofensiva dezlantuita pe intreg frontul de Est, nemtii au mai opus rezistenta, au lansat chiar si contraatacuri, initiative tactice, dupa cum ar spune specialistii in razboaie.
Toate insa, fara efect asupra initiativei strategice trecute in mainile sovieticilor, dupa un an si ceva de retragere pana aproape de suburbiile Moscovei.
Asemanator se vor petrece lucrurile si in razboiul dintre premier si presedinte. Pana la raportul de tara, Calin Popescu Tariceanu a avut initiativa strategica. Luat prin surprindere de contraatacul de amploare lansat la Marele Cartier General din Palatul Victoria, Traian Basescu a dat inapoi pe toate fronturile: si pe cele ale anticomunismului; si pe cel al anticoruptiei; si pe cel a
