Un bilant la aproape sapte luni de la preluarea mandatului de ministru al Educatiei si Cercetarii de catre Mihail Hardau nu arata nici foarte bine, nici foarte rau. Din punctul de vedere al federatiilor sindicale din invatamant, activitatea ministrului Hardau nu este foarte bine caracterizata, prestatia fiind catalogata mai mult spre mediocru. Toate realizarile insirate de Ministerul Educatiei si Cercetarii in realitate nu au cine stie ce consistenta. Unele sunt doar proiecte continuate, alte decizii erau justificate de inundatii, ordinul privind relaxarea conditiilor de acordare a titlurilor de conferentiar universitar, profesor universitar si cercetator stiintific gradele I si II in realitate a facut mai mult rau, starnind nemultumirea unei parti a lumii academice etc. Pe de alta parte, intre ministrul Hardau si premierul Tariceanu a aparut o oarecare tensiune, ministrul Educatiei si Cercetarii amenintand ca-si va da demisia daca Executivul nu va deschide finantarea de 1,1 miliarde euro pentru reabilitarea infrastructurii invatamantului romanesc, suma promisa in urma grevei generale din invatamant, de anul trecut. Premierul Tariceanu acuza MEdC de faptul ca nu a realizat proiecte solide, iar MEdC acuza Executivul ca nu da unda verde finantarii, desi exista proiecte de calitate care ar putea fi puse in practica, deci fiecare arunca pisica in ograda celuilalt. Cu exceptia punctului privind plata diferentelor salariale pentru repararea prejudiciilor produse in perioada 2001-2004 in invatamantul preuniversitar, care s-a facut cu o oarecare intarziere, nici un alt punct din Acordul cu Sindicatele nu a fost respectat. De asemenea, in campania electorala Alianta D.A. a promis un buget de 6% din PIB pentru invatamant in 2006 si abia este de 4%. Nici salariile, despre care ni s-a promis ca vor creste substantial, nu au cunoscut o majorare deosebita. Din punctul de veder