Contributia IMM-urilor autohtone la Produsul Intern Brut este sub jumatate din media occidentala.
Daca Finlanda e numita tara celor 1.000 de lacuri, Elvetia - tara celor 26 de cantoane, Romaniei i se poate zice tara celor 20 de oligopoluri. Vi se par prea multe?
Studiul 17 de pe site-ul Bancii Nationale arata ca, desi 72,8% din companiile nefinanciare romanesti sunt intreprinderi mici si mijlocii, 60% din valoarea adaugata bruta se realizeaza in sfera corporatiilor. In vechea Europa (UE-15, Norvegia, Elvetia, Islanda, Lichtenstein), 99% din companii sunt IMM-uri.
Iar in Statele Unite peste 90% din PIB se creeaza in sfera intreprinderilor mici si mijlocii.
Dar poate ca ne inselam. Poate ca asa e-n Europa Centrala si de Est dupa 45 de ani in care comunismul a reprimat initiativa privata. Daca Romania, o piata cu 22 de milioane de consumatori, are 500.000 de companii, Polonia, cu 38 de milioane, ar trebui sa aiba cel mult un milion de firme.
Atatea sunt? Nu, polonezii au peste 3 milioane de companii, iar la noi se verifica definitia oligopolului: acea structura a pietei in care exista un numar mic de producatori (ofertanti) si un numar mare de cumparatori.
Afaceri portdrapel
Asadar pe o piata concurentiala, care functioneaza dupa principiul „mai multe marfuri la preturi mai mici“, rezulta atat crestere economica, cat si reducere a inflatiei. Asa cum s-a majorat PIB-ul si s-a calmat inflatia si la noi din 2000 incoace, nu? Ba da, dar daca ar fi existat piete, si nu o economie dominata de oligopoluri, marjele de profit s-ar fi dus in jos.
Or, studiul BNR spune ca majorarea profitabilitatii a fost influentata „intr-o mai mare masura de evolutia ratei marjei brute decat de rotatia activelor, care in 2005 a inregistrat o scadere“ - adica s-au scumpit marfurile, in loc sa creasca volumul de
