In urma cu citeva zile am facut o vizita, slava Domnului scurta, in Republica Moldova. Am constatat cu stupoare ca Moldova este tara oamenilor care nu zimbesc, care nu stiu sau nu vor sa stie alta limba decit rusa. Orice incercare de a stabili un dialog cu diferite persoane din Chisinau s-a soldat cu un esec, in majoritatea cazurilor. Am fost surprinsa de faptul ca nici macar atunci cind denumirea din limba romana a unei cladiri semana cu cea din limba rusa, moldoveanul nu intelegea ce intrebi si nu stia sa-ti raspunda. Incercarea de a conversa intr-o limba de circulatie internationala, engleza sau franceza, a avut la fel de mult "succes". In momentul in care deschideai gura sa-l intrebi ceva pe un localnic, o privire incruntata sau absenta se abatea asupra ta. Daca voiai sa cumperi ceva nu trebuia sa te astepti ca vinzatorul sa-ti explice sau sa te serveasca rapid. Privea prin tine de te apuca disperarea. Nici macar la hotelul de trei stele unde am stat, receptionerele sau chelnerii nu erau mai draguti. Vesnic afisau o fata suparata. Te intrebai cu ce puteai sa gresesti? Ca ai venit la masa, ca ai lasat cheia la receptie? In Chisinau, dupa ora noua seara, pe strada nu mai era nici tipenie de om. Buticuri, supermarket-uri deschise non-stop de unde sa-ti poti cumpara ceva nu existau. Totul pustiu. Ici colo cite o firma luminoasa a unui restaurant sau bar. Militia lor are o adevarata placere sa opreasca masinile cu numar romanesc, sa amendeze, sa ia carnete, pentru orice fleac.

Limba oficiala in Moldova este limba moldoveneasca, adica o limba romana schimonosita ca in cazul cuvintului WC. Ei scriu "VICEU". Nu cred ca nu stiu cum se scrie corect, ci fac acest lucru special pentru ca limba lor sa se diferentieze de-a noastra. Firmele, afisele sint in limba romana, iar putin mai mic, mai jos, sint traduse si in limba rusa. Anunturile neoficiale insa sint numai