Primarul Gheorghe Nichita a organizat recent un bilant de un gust indoielnic al activitatii din ultimul an. A plimbat ziaristii cu un autocar luxos pe un traseu prestabilit, pe care, in zi de simbata, munceau de zor, ca pe vremea lui Ceausescu, angajatii DSPM si Salubris, iar pe urma i-a hranit pe invitati la restaurant. A doua zi, bunul tratament s-a reflectat in ziare, cu titluri care mai de care, intre care unul de pomina: "Un oras mare, un ghid puternic". In versiunea lui Nichita si a personajelor obsecvioase care ii fac imagine, bilantul musteste de realizari, cum ar fi peticirea strazilor ("partiala", fireste) si schimbare becurilor arse in iluminatul public ("in anumite zone", adica in Copou, dar nu si in cartiere). Nu are rost sa intram in detaliile bilantului, mai ales ca mai multe analize care inregistreaza distanta considerabila de la promisiuni la realizari au fost deja publicate. Cert este ca la fiecare capitol exista probleme majore, promisiuni neonorate si zone obscure (cum este scandalul MAZ, pe care il va lamuri DNA). Nici macar in presa care este apropiata Primariei evaluarea nu este entuziasmanta. Cine ar putea spune acum cu mina pe inima ca situatia este radical diferita in materie de transport public, iluminat, strazi, parcari, asistenta sociala etc? Primarul a primit in general note mediocre, care nu justifica nicicum tonul ditirambic din iesirile sale publice. Alt lucru este mai important. Daca ne uitam pe lista "realizarilor" primarului, observam ca acestea sint, in marea majoritate, din registrul minor, al micii gestiuni. Primarul se lauda cu lucruri inscrise in fisa postului de primar, pe care este obligat sa le faca. Este platit din bani publici sa peticeasca strazi si sa schimbe becuri - nu o face din generozitate sau pentru ca l-ar bintui, Doamne fereste, geniul administrativ. Romania a ajuns tara in care aceia care isi respecta cit de ci