Sorin Ovidiu Vintu a achizitionat pachetul majoritar de actiuni detinut de grupul de presa Catavencu.

Asa suna in fapt stirea pe care multe dintre ziarele de ieri au publicat-o sub o forma proaspat barbierita: Realitatea Media a achizitionat grupul de presa Catavencu.

Precizarea e mai mult decat necesara, e vitala chiar pentru a dibui semnificatiile mai largi ale unui fapt pe care noi il consideram printre cele mai importante evenimente social-politice ale primei parti a lui 2006.

Formularea cosmetizata, Realitatea Media, poate induce in eroare pe multi dintre cei tentati sa creada ca trusturile de presa din Romania turcita sunt totuna cu trusturile de presa din Occidentul luminat.

In Occident, trusturile de presa au doua note caracteristice: proprietarii, chiar si atunci cand sunt unici, raman undeva in penumbra, ambitiile lor de investitori in presa aparand public drept simplele ambitii ale unor oameni care vor sa scoata profit.

De aceea, in Occident, daca intrebi un cetatean simplu, cu greu acesta iti va putea raspunde al cui e ziarul sau televiziunea X.

Pe deplin supuse economiei de piata, trusturile de presa din Occident, deseori transnationale, lasa cel putin impresia ca asculta nu de hachitele patronilor, ci de hachitele consumatorilor de media: telespectatori, radioascultatori, cititori.

De aceea, in Occident, cu greu un cetatean simplu va putea spune ca ziarul X face politica lui Y sau televiziunea Z politica lui N.

Niciuna dintre aceste note definitorii nu se regaseste in imaginea publica a trusturilor media din Romania.

La noi, pe masura concentrarii capitalului in media, trusturile de presa apar opiniei publice autohtone drept proprietati ale unor oameni cu bani. Care, pe langa masini de lux, aeroplane, vaci de protocol si amante de receptii, au cumparat si ziare, televiziuni, radiouri. Cu jurnalisti c