La prima vedere, Media românească trăieşte un fenomen contradictoriu. Pe de o parte, observăm că presa generalistă pierde tot mai mult teren în favoarea celei specializate, fenomen întâmplat La prima vedere, Media românească trăieşte un fenomen contradictoriu. Pe de o parte, observăm că presa generalistă pierde tot mai mult teren în favoarea celei specializate, fenomen întâmplat în Occident cu mult timp în urmă, odată cu explozia numărului de canale. În loc de câteva medii de presă foarte puternice şi care să monopolizeze audienţa, acum avem câteva zeci sau chiar sute, fragmentate, care îşi arogă fracţiuni mici, dar stabile din publicul-ţintă. Mai mult, media generalistă şi-a pierdut sex-appeal-ul, oamenii interesându-se tot mai mult de acele televiziuni, reviste sau site-uri care răspund preocupărilor profesionale sau personale ale acestora şi mai puţin unui entertainment care se adresează maselor. Următorul pas este ca fragmentarea pe criterii geografice să devină mult mai amplă. Se va ajunge ca fiecare sector al Capitalei sau chiar oamenii care se înscriu în anumite categorii de venituri să recepţioneze prin cablu alte reclame, alte emisiuni, alte programe. Pe măsură ce tehnologia va avansa, şi ceea ce numim media "generalistă" îşi va schimba înfăţişarea, se va personaliza, adresându-se diferit fiecărui om în parte, în funcţie de profilul şi interesele lui. Investitorilor în publicitate le e tot mai greu să-şi atingă publicul-ţintă vizat prin canale generaliste, pentru simplul motiv că anumite categorii de public nu mai vizionează decât tangenţial astfel de programe. Apariţia de reviste specializate şi fragmentarea explozivă a mass media au fost o consecinţă firească, acum pe masa fiecărui brand manager sau media buyer stând zeci, dacă nu sute de publicaţii care concurează pentru o felie din tortul publicităţii. În paralel însă cu această "eră a fragmentării medi