Cati dintre marii autori au rezistat probei timpului? Propune-ti favoritul la "Mari Romani"!
Ion Luca Caragiale (1852-1912)
"O, Moft! tu esti deviza si pecetea vremei noastre. Silaba vasta cu netarmurit cuprins, in tine incap asa comod nenumarate intelesuri: bucurii si necazuri, merit si infamie, vina si patanie..."
Mihai Eminescu (1850-1889)
"Ah! garafa pantecoasa doar de sfesnic mai e buna! / Si mucoasa lumanare sfaraind saul si-l arde / Si-n aceasta saracie, te inspira, canta barde - / Bani n-am mai vazut de-un secol, vin
n-am mai baut de-o luna."
Ion Barbu (1895-1961)
"Colo, dimineata mea / Viu altar iti miruia: /Ca Islande caste, norii / In, dorita, harta orii, / Ageri, serpii ce purtai, / serpii rosii, scursi din rai, / Si, cules, albastrul bentii / De pe jerbele Juventii."
Emil Cioran (1911-1995)
"Eu stiu ca undeva in mine un diavol nu poate muri."
Nichita Stanescu (1933-1983)
"Leoaica tanara, iubirea / mi-a sarit in fata. / Ma pandise cu-ncordare / mai demult. / Coltii albi mi i-a infipt in fata, / m-a muscat leoaica, azi, de fata."
Mircea Cartarescu (n. 1956)
"Eterni amanti, incinsi ca niste duze / prin care jetul vietii rupe-afara / surzi la trosnirea lumilor confuze / mana in mana stati si buze-n buze"
A fost odata ca niciodata (de fapt, in ultimul patrar al secolului al XIX-lea) o Romanie condusa de un principe strain, in care erau posibile intalniri miraculoase precum acelea dintre Eminescu, Creanga si Caragiale.
Lamentatiile de crocodil ale lui Miron Costin, scrantelile italienizante ale lui Heliade, prostul-gust gotic al lui Bolintineanu, mediocritatea sclivisita a lui Alecsandri si nenumarate alte metehne ale literaturii romane, care azi constituie chinul interminabil al scolarilor si deliciul specialistilor, au devenit dintr-o data istorie pe la 1870, cand
