Desi isi afirma o identitate liberala, PNL nu este un partid cu o ideologie conturata. Nici unitatea, nici claritatea nu sint atuuri ale viziunii liberalismului romanesc actual. Obsesia unitatii dreptei a tinut loc de doctrina si a ocultat orice dezbatere ideologica.
Exista partide care aduna tot, de la lideri nationali la alesii locali ai altor partide, de la cea mai larga clientela la voturi nestructurate valoric. Lipsa apetitului ideologic, boala congenitala a sistemului politic romanesc, contribuie la reproducerea spectaculoasa a modelului catch-all pe plaiuri carpatine.
Un astfel de partid presupune citeva caracteristici, incepind cu relativizarea ideologiei, un bagaj mult prea exotic pentru epoca marketingului politic, continuind cu orientarea actiunilor politice, in opozitie sau la guvernare, dupa criteriul eficientei maxime in detrimentul traditionalei identificari cu scopurile propriei organizatii, ajungind pina la abandonarea claselor sociale ca
traditionala clientela politica in favoarea unui numar cit mai mare de grupuri de interese, pentru ca in final, o concluzie logica a intregului proces, rolul grupurilor de lideri sa prevaleze pina intr-acolo incit scapa controlului traditional al membrilor obisnuiti. Pentru PNL, formula catch-all a fost una salvatoare. Astazi, liberalii platesc costurile.
Desi isi afirma o identitate liberala, PNL nu este un partid cu o ideologie conturata. Nici unitatea, nici claritatea nu sint atuuri ale viziunii liberalismului romanesc actual.
Obsesia unitatii dreptei a tinut loc de doctrina si a ocultat orice dezbatere ideologica. Ambiguitatea doctrinara a avut insa o functie practica: a asigurat cadrul regruparii diasporei liberale in jurul PNL. In ultimul an, controversele din jurul fuziunii PNL-PD au adus in discutie problema conservarii identitatii politice liberale
