Paradoxuri. O lungă serie de uimiri în faţa cărora nu ştii dacă să zîmbeşti sau să te încrunţi. Cum ar fi faptul că avem, pe străzi, exemplare multe dintre cele mai luxoase maşini apărute în lume, dar n-avem străzi. Dacă îţi iei răgazul să priveşti, preţ de cîteva zeci de minute, cum trece alaiul de Mercedes, Bentley, Alfa Romeo, Volkswagen, Lexus sau Porsche, ocolind, cu grijă, veşnica groapă de după semaforul de lîngă Televiziune, pleci de la faţa locului cu sentimentul că ai văzut o nuntă împărătească la care s-a dansat în izmene.
Duminica în parc. Herăstrău. Lume bună, pantofi şi haine de firmă, parfumuri superbe, cîini de rasă. Pe jos, lîngă bancă, un covor alb-negru din coji de seminţe, flegme şi mucuri de ţigară. Coşurile de gunoi sînt pline, toaletele ecologice asemenea.
O fată frumoasă. Unghii lungi, false, dar asortate perfect cu geanta Louis Vuitton şi pantofii Charles Jourdan. Coboară cu graţie din jeep-ul căţărat pe trotuarul din faţa magazinului. Un locatar îi atrage atenţia că a blocat circulaţia pietonală. În cîteva secunde dispare orice urmă de graţie: femeia înjură birjăreşte şi pleacă mai departe.
Parlamentari săraci lipiţi în declaraţia de avere, dar cu Patek Philippe la mînă şi vacanţe petrecute pe Riviera franceză. Dezbateri publice pe tema violenţei media şi un apetit nemaipomenit pentru Ştirile de la ora cinci sau pentru filmele în care doi eroi principali mor împuşcaţi în cap pînă să se termine primele trei secvenţe. Pensionari cu telefon mobil şi curve cu laptop. Case din chirpici lîngă vile cu două piscine. Patru restaurante de lux pe străzi fără canalizare şi apă curentă. Şomeri cu trei televizoare: unul în sufragerie, altul în bucătărie şi unul în dormitor sau în baie, după gust. Cîrciumi pline în sate goale. Cîmpuri pustii şi străzi aglomerate.
Inundaţii şi gripă aviară versus discuţii nesfîrşite despre putere, g
