Inceputul anilor '90 le gasea pe zecile de mii de adolescenti ai României traind primii ani de libertate in mici locuinte de beton, adevarate cotete suprapuse in blocurile epocii de aur. In acele timpuri, liceeni de 15 ani citeau ziare care inregistrau tiraje imense, iar prima editie din „Camasa lui Cristos“ circula tiparita pe hârtie de o calitate inferioara hârtiei igienice de astazi. Se traia avid carnavalul liberului acces la informatie. Din pacate, prea putini realizau cât de mic este numarul canalelor de informatie deschise, astfel orizontul lor ramânând redus la orizontul aceluiasi cotet de epoca de aur. De câtiva ani insa, in aceleasi mici locuinte de beton au inceput, rând pe rând, sa se deschida ferestrele imense ale internetului. Daca in urma cu 15 ani traiam un carnaval, astazi putem spune cu siguranta ca suntem actorii unei revolutii informationale. Inchideti ochii pentru o clipa si incercati sa va imaginati milioanele de degete ce alearga pe tastaturi... Cantitati imense de filme, muzica, softuri tintuiesc ochii tinerilor hipnotizati de monitoarele in spatele carora pulseaza un intreg univers. Acest univers a fost tulburat in ultimele saptamâni de o adevarata isterie virtuala, declansata de declaratiile si actiunile „politiei internetului“. Sunt vizati toti cei care, folosindu-se de sistemele de filesharing, descarca pe computerele personale softuri, filme sau muzica, fara a avea licenta. Cel putin teoretic, oricând un politist iti poate bate la usa si, inarmat cu un mandat de perchezitie, iti poate confisca computerul, acuzându-te de incalcarea legii drepturilor de autor. Este evident ca in spatele acestui exces de zel subit al politiei stau nu motivatii de ordin etic, ci pârghii politice si economice. Uniunea Europeana cere masuri clare pentru stoparea pirateriei, iar firmele de profil din România isi vad monopolul amenintat de micile, dar numeroasele