Un eveniment cu mare incarcatura simbolica pentru viitorul Europei poate fi considerat vizita Papei Benedict al XVI-lea la fostul lagar de concentrare de la Auschwitz-Birkeneu, simbol al tragediei Holocaustului. Loc de sinistra amintire si in acelasi timp un perpetuu avertisment pentru ororile trecute ale istoriei. „Istoria nu poate uita“, afirma in mesajul sau presedintele polonez Lech Katczinski, chiar daca Suveranul Pontif a venit sa reitereze vinovatia crimelor comise de nazisti si sa solicite iertare pentru suferintele indurate de milioanele de evrei, dar si de polonezi, dar si de germanii care s-au opus nazismului.
„Sint aici nu pentru a uri impreuna, ci pentru a invata impreuna sa iubim“, a declarat varstnicul papa in nume propriu, ca fost membru „Hitlerjugend“, dar si in numele unei natiuni care nu a fost capabila sa se opuna raului si crimelor in masa. Faptul ca, in timpul acestei vizite, care nu a fost inclusa in programul oficial al Papei, dupa o ploaie zdravana a iesit si curcubeul printre niste nori negri a fost, cumva, un semn al vointei ceresti ca omenirea are resurse sa se vindece de dramele trecutului. Reconcilierea dintre polonezi si germani, ca si asumarea Holocaustului de catre intreaga Europa, pot fi modele de urmat si pentru alte traume ale istoriei.
Nu acelasi lucru se poate spune despre liderii stingii romanesti, care, in loc sa-si puna cenusa in cap si sa ajute la reconcilierea romano-romana ce dezbina tara de 16 ani, tot insista pe perpetuarea unei minciuni si neasumarea nici unei vinovatii. Pentru ororile regimului comunist, pentru nenorocirile consumate pret de citeva decenii. Dl. Geoana joaca baschet cu copiii in Herastrau, in timp ce dl Ion Iliescu se pupariseste cu tineretul si batrinetul ce admira neconditionat prestatia vechiului activist de partid. in aceste conditii ce sa faca o Comisie Prezidentiala de con
