Chiar daca sintem codasii Europei, se pare ca sintem si noi buni la ceva: invatamint. Sau cel putin asa vrem sa credem. Nimeni nu stie, de fapt, unde e mai bine. Si bine pentru cine? Pentru copilul care se indobitoceste invatind atit de mult si prost, sau pentru renumele tarii? Totusi, ar trebui sa fim mindri pentru rezultatele obtinute la olimpiadele europene si internationale, unde mai mereu "invataceii" nostri le fura de sub nas locurile fruntase celorlalti concurenti. Si avem si pretentii mari: nu ne multumim decit cu locul intii. Dar macar aici sa le demonstram celorlalti ca sintem si noi in stare de ceva... bun. Si, totusi, sistemul nostru de invatamint "enciclopedic" nu inseamna ca e neaparat si bun. Intr-adevar, se acumuleaza multe cunostinte (in)utile, care ne plaseaza deasupra celorlalti, dar, pina la urma, cine o sa le mai tina minte? La noi cel mai mult se invata pentru examenul de bacalaureat: multa materie, multe obiecte. Nu e mai bine in Franta, unde examenul se da pe parcursul unui an intreg? Si unde, intr-un an, la un obiect, examenul arata asa: la "real", erau trei subiecte, unul la alegere: "A fi liber inseamna sa nu intilnesti nici un obstacol?", "Sensibilitatea fata de operele artistice trebuie sa fie educata?" si un comentariu la un text al lui Malebranche. La "uman": "Drept si nedrept sint doar conventii?", "Limbajul nu foloseste decit la comunicare?" si un comentariu la un text de John Stuart Mill. Ce treaba are una si cu alta? Insa noi avem alta structura: invatam cit mai mult, din diverse domenii, pentru a acumula cunostinte generale, pina ce ajungem la facultate si invatam doar ce ne intereseaza. Ei, in schimb, sint orientati din primii ani de scoala spre ceea ce vor, spre lucruri practice. In Anglia si Italia, de pilda, nu au teme pentru acasa. Intr-adevar, stau mai mult la scoala, dar acolo isi fac si temele. Si, in plus, pentru a nu-i su