Marius Oprea
Mostenitorii Securitatii
Editura Humanitas, 2005, 272 p.
„Va rog sa nu mai spuneti nimanui
ca sint un om bun.
S-ar putea sa am necazuri.“
Imaginati-va urmatorul decor: un oras din Romania care nu pare din Romania, sa zicem Sibiu. O librarie romaneasca ce nu pare romaneasca, sa zicem Libraria Noica din acelasi oras. Si un personaj din Romania, sa zicem un tinar cititor, aflat citeva zile acolo, dornic sa se relaxeze, sa uite pentru scurt timp toate grijile si mizeriile vietii de tinar roman, dornic sa stea la soare, la una din terasele vechiului oras, cu o cafea in fata si sa... citeasca. Dar el nu-si alege nicidecum un roman sau o carte de poezii, ci cumpara din libraria respectiva doua carti mai aparte, care-l interesau de mult.
Doua carti frumoase, bine ambalate, cu niste coperti care le fac sa para carti dintr-o lume mai civilizata (si cu preturi pe masura), doua carti serioase, care sa-i umple timpul cu folos: Marius Oprea, Mostenitorii Securitatii si Mihnea Berindei, Ariadna Combes, Anne Planche, 13-15 iunie 1990, Realitatea unei puteri neocomuniste. Sigur ca trebuie sa fie un tinar din Europa de Est cel care face o alegere asa de ciudata pentru cele trei zile de vacanta, dar asta e... ne luam mostenirea istorica cu noi chiar si atunci cind vrem sa uitam de ea. Nu stiu cum ar interpreta un psiholog alegerea asta, dar eu pot depune marturie ca exact asa (mi) s-a intimplat. Si ar mai trebui sa adaug, pentru conformitate: alegerea cartilor a avut si un motiv contextual. in cele citeva zile pe care le lasasem in urma in Bucuresti, la toate posturile de televiziune se discuta aprins oportunitatea infiintarii comisiei de studiere a comunismului condusa de Vladimir Tismaneanu.
- O mutatie de atitudine
Cartea lui Marius Oprea incepe – surpriza! –, ca un roman. Autorul person
