Nicotina, dacă tot nu omoară din prima, ca diazepamul cu votcă, a ajuns preferata părinţilor. Ce să-l mai cerţi când îl găseşti cu papiroasa în ghiozdan, bine că n-are praf alb pe fundul Nicotina, dacă tot nu omoară din prima, ca diazepamul cu votcă, a ajuns preferata părinţilor. Ce să-l mai cerţi când îl găseşti cu papiroasa în ghiozdan, bine că n-are praf alb pe fundul genţii. Ieri, cu toată mobilizarea planetară, românii n-au simţit vreo apăsare. Câţiva elevi au ieşit în stradă contra viciului, dar, conform statisticilor, o treime din ei s-au dus, apoi, în WC-ul şcolii să tragă o pipă. Au mai fost ceva desene pe asfalt, cât să aibă şmecherii, seara, pe ce stinge chiştoacele.

În fond, dacă ţigara e nocivă, de ce nu o interzic, ca azbestul în construcţii? şi fumătorii au drepturi, e treaba lor pe ce îşi cheltuiesc banii. Nu fac rău nimănui, ba, din contră, după câte taxe încap în pachetul de ţigări, fumătorii susţin statul. A ucis fumatul destui, dar funcţionarii trăiesc din acciza la nicotină, iar, mai nou, medicii vor fi plătiţi, pe faţă, cu cartuşe de Kent, că doar s-a introdus taxa de viciu. Cei care au apucat să fumeze când statul considera tutunul o nevoie vitală, odată ce plătea soldaţilor bani de ţigări, se întreabă: de ce suntem pedepsiţi, că n-am făcut nimic ilegal?

Autorităţile spun că aşa ne obligă Europa. În Vest, fumatul e în declin, iar jumătate din occidentali n-au pus ţigara în gură. Procesul a durat peste 30 de ani. Totul a început în America, acolo unde s-a şi inventat fumatul. În primele decenii ale secolului trecut, producătorii de ţigări susţineau că fumatul nu dăunează. Într-o ţară unde un sfert din cheltuielile din Sănătate se fac în tribunale, din cauza proceselor de "malpractice", n-a durat mult până să se demonstreze contrariul. Moartea unui actor care şi-a câştigat Oscarul cu ţigara în colţul gurii a făcut cât o mie de st