Draga domnule Alex. Leo Serban, plecat de trei zile de la Cannes, va rog sa acceptati a compune prin e-mail un fel de epilog al colocviului despre care am vorbit, desi mai este inca o zi de suspans pina la Palmares, cu punctul lui care ne intereseaza: Premiul Caméra d’Or. Cum apreciati:

1. prezenta a trei filme romanesti, dintre care doua lungmetraje de debut si un mediumetraj postuniversitar, in sectiunile paralele ale Festivalului;

2. aproximativa lor situarea valorica in contextul acelor sectiuni si...

3. ...in raport cu distinctiile (premiile) acordate deocamdata?

1, 2, 3. Este un fapt fara precedent, din cite stiu eu, ca 3 (trei!) filme romanesti sa fie invitate la Cannes, in trei sectiuni diferite, in acelasi an. Chiar nu mai conteaza ca nici unul nu este in principala sectiune competitiva, iar unul dintre ele este un mediumetraj. O sa vina si clipa aceea, chiar mai repede decit credem, sint sigur. Romania e „pe val“. Cine ar fi crezut asta, pina la Moartea domnului Lazarescu, acum un an? Lucrurile se misca repede si se misca bine. Asadar – cum se spunea pe vremuri –, „dau o inalta apreciere“; fara misto, e reconfortant sa simti ca am intrat si noi in rindul lumii (bune) cinematografice…

Lasind acum la o parte metafora agricola, trebuie spus si raspus ca filmele chiar au fost bine primite. Cronici bune sau foarte bune in publicatii prestigioase (una singura – neasteptat de dura – in Libération, la filmul lui Mitulescu; dar pare un accident, un critic trezit cu fata la cearsaf, se mai intimpla...), un public care a gustat fiecare poveste, fiecare propunere regizorala. Basca premiile de pina acum! Macar o data sint si eu de acord cu ele. Adica, asa cum am si scris, lucrurile cele mai bune din filmul lui Mitulescu sint interpretarile Dorotheei Petre si ale micutului Timotei Duma (Lalalilu); or, Dorotheea a primit o ment