Esti aproape un globe-trotter al festivalurilor de film si trebuie sa-mi spui, Corneliu Porumboiu, ce face totusi din Cannes un loc filmic „unique au monde“, cum i-ar zice Micul Print al lui Saint-Exupéry?
Cannes-ul are un public deja format in timp, sint oameni care vin mereu aici si fiecare sectiune are publicul ei. La „Quinzaine des réalisateurs“, unde ne aflam, vin cei interesati sa descopere autori „mai ciudati“ (e prea mult spus), marcanti prin ceva nou, aparte. Ca si la „Un certain regard“. Sint oameni care consuma „film pe piine“.
La patru zile inainte de pronuntarea Palmaresului, dupa reactia extrem de participativa a spectatorilor, la proiectia de la care tocmai am iesit, unde mi se parea ca toti stiu perfect romaneste si gusta in cascada fiece poanta, verbala sau din interstitii, accesul tau spre Premiul Caméra d’Or pare plauzibil. Dar spre publicul din tara?
- Gindind la Caméra d’Or, dar si la publicul din Romania
Bineinteles, cred ca filmul va avea succes in Romania, fiindca e pina la urma despre noi, si dialogurile si totul sint mult mai aproape de noi.
Vorbeam noi in avion, fiindca vazusem filmul pe DVD, despre marca locului, a zonei de bastina, a Vasluiului tau natal, cu efigia cunoscuta a pietei centrale a orasului, permanent in fundalul emisiunii de televiziune, la care asistam parca trei sferturi din film (fara a semnala insa deloc statuia lui Stefan cel Mare), te defineste cumva. Dar, in acelasi timp, spre deosebire de filmul lui Catalin, nu pot sa spun ca A fost sau n-a fost? e transparent autobiografic.
Filmul e totusi si o „transpunere a mea“, e o reactie a mea...
Dar fata de „altii“, fata de maturii care au trait intr-un anume fel ziua de 22 decembrie 1989. O tipologie diversa, desi redusa la 4-5 personaje (socotind si nevestele celor care sustin emisiunea TV voit festiva, despre
