Se mandreste cu bogatia sufleteasca mostenita de la tatal sau, marele dramaturg Tudor Musatescu. De peste 40 de decenii joaca pe scena Nationalului bucurestean cu aceeasi placere si emotie ca la inceput. Actorul Bogdan Musatescu implineste astazi 65 de ani.
"Faima tatalui meu nu m-a impovarat"
"Nu pot sa spun ca primesc noul an din viata mea cu multe satisfactii, pentru ca la prima ora am sarbatorit printr-o perfuzie la spital. Am suferit o operatie la brat, nu foarte grav. In rest, fac acelasi lucru pe care il fac de vreo patruzeci si ceva de anisori, adica tot teatru, tot spectacole. Si astazi voi juca mai tarziu in «A patra sora» pe scena Nationalului bucurestean. Dupa ce termin momentul de teatru, trebuie sa ma duc sa mai fac niste injectii. Apoi, daca mai are vreun prieten mila sa stea de vorba cu mine... A fost un an cu diferite schimbari. S-a schimbat directia Teatrului National, e o noua orientare, care speram sa fie buna si sa ne aduca succese. Lumea vine la teatru, ceea ce e un lucru foarte bun, si repertoriul va incepe sa fie unul din ce in ce mai pe masura si pentru Teatrul National. Mi-aduc aminte si acum de emotiile debutului meu. Actorul care nu are emotii este simtit de spectator. Emotia face parte din viata noastra si este si principalul dusman al nostru, pentru ca te consuma foarte tare. Eu am debutat de doua ori, o data in provincie si o data in Capitala. Debutul din Capitala a fost pe scena Teatrului National, acum 41 de ani, dupa un an de la debutul de la Bacau, si a ramas in memoria colegilor mei: «Insirâte margarite» de Victor Eftimiu. Cea mai draga piesa este una in care nu am jucat, a tatalui meu (n.r. - marele dramaturg Tudor Musatescu), nu pot sa ii spun numele, e o taina a mea, pentru ca nu mai am varsta si niciodata nu am marturisit aceasta dorinta. Sentimentul intre ce ai vrea si ceea ce stii ca poti si ceea ce ti se cu
