După auditul managementului politic din filialele PNL, domnul Stolojan a ţinut să elimine cîteva acuzaţii. Oferindu-se să preia (dacă i se cere) funcţia de preşedinte liberal, cît şi pe cea de premier (ca mai an), lăsase impresia că-l sapă pe Tăriceanu. Ne-a liniştit însă, cu un argument imbatabil: "nu-mi stă în caracter"!
Mare om acest scriitor american, Dan Maro! Chiar dacă şi-a scris opul (cum care?) cu picioarele, îi aplaud harul cu care a ironizat discret elitele snoabe. Am reuşit, în trei rînduri deja, să-ncurc diverse congregaţii mondene, care clamau energic ce mare prostie e celebrul "cod" (c-aşa-i la modă!). După cîteva naivităţi interogative, am constatat că nimeni nu ştia nici cu ce se ocupa Maria Magdalena, nici dacă Ioan Botezătorul e totuna cu Ioan Gură-de-Aur, nici dacă Iisus a avut fraţi. Nici dacă Sf. Graal e pomenit în Biblie. Nici dacă severii Cavaleri Templieri se numeau aşa pentru că iubeau tîmplăria sau pentru că dărîmau temple. Oricum - zic ei - la coş cu această carte ce blasfemiază sfîntul cuvînt al Bibliei! Pe care n-am citit-o!
M-a bucurat faptul că am auzit menţionat, la una din puţinele emisiuni TV de cultură, jurnalul englezului Samuel Pepys. Vorbesc de fascinantul document din secolul al XVII-lea, model pentru memorialişti, ziarişti şi bîrfitori deopotrivă, lucrat cu pana (în cifru!) de un martor al Marii Ciume, al Marelui Incendiu, al Vieţii. Atîta doar: numele autorului se pronunţă (bizar, dar englezeşte) "pips". (Cu afecţiune, un admirator.)
După ce s-a răstit de mai multe ori la ziarişti ("Pentru numele lui Dumnezeu, domnule X-ulescu!", "Nici vorbă!", "Categoric!"), după ce a uitat că-l cunoaşte binişor pe constructorul de lîngă Sf. Iosif, Adriean Videanu a anunţat că preşedintele l-a rugat (!!!) să găsească o soluţie. A doua zi, docilul primar general a şi găsit-o! Renunţarea! În chestiunea Pieţei Revoluţiei şi
