Oricate lucruri ne-ar nemultumi, in viata de toate zilele, pe meleagurile noastre, dupa ce vedem ce se petrece in alte zone ale tarii, ne simtim feriti de relele tranzitiei, traitori intr-un soi gradina a Raiului, pe numele ei Banat. Am tresarit sau nu la perspectivele de la Rosia Montana, care are toate sansele sa devina un lac de cianuri. Ne-am infiorat, dar ne-a ramas cumva straina, problema importului de deseuri, programata acum mai bine de zece ani in zona Sibiului. Ne gandeam ca pe noi, totusi, ne fereste Cel de Sus de asemenea incercari. Da, inundatii am avut si noi. Cutremure - nu mai vorbim. Dar nu probleme de proportii, cauzate direct de om. Sau de deciziile economico-politice. Atat de departe ni se pare problema, incat numai intamplator am aflat de iminenta aparitiei, in "coasta" Timisoarei, a unui incinerator de deseuri organice de abator si a deseurilor animaliere din ferme. Constructia, deja inceputa la mai putin de 10 de kilometri de Timisoara, urmeaza sa proceseze 80 de tone de asemenea deseuri pe zi. Avizele exista. Ce inseamna toate astea si de ce o mica primarie de comuna periurbana - Sanmihaiu Roman - n-ar putea decide sa dea teren cui vrea ea? Sa ne oprim o clipa. Incineratorul de deseuri - practic, un serviciu de ecarisaj - nu este ceva de neglijat, care sa apara fara o consultare serioasa a cetatenilor din zona. Cetatenii, cati din ei au aflat despre problema, au strans deja semnaturi sa spuna "nu". Destul de tarziu o fac, pentru ca nu i-a intrebat nimeni cu 30 de zile inainte de luarea deciziei de aprobare a obiectivului, daca sunt sau nu de acord sa isi importe problema. Apoi, dimensiunea incineratorului e impresionanta: 80 de tone pe zi. Ca ordin de marime, trebuie spus ca, potrivit datelor centralizate la Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor in Romania, se produc, anual, aproximativ 45.000 de tone de