„Înălţatu-Te-ai întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor Tăi cu făgăduinţa Sfântului Duh; încredinţându-se ei prin binecuvântare că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii.”
La 40 de zile de la Învierea Domnului, întotdeauna joia, ortodocşii şi greco-catolicii sărbătoresc Înălţarea Domnului şi îi cinstesc pe eroii neamului. Cu acest prilej se săvârşeşte Sfânta Liturghie în toate bisericile, dar şi gospodinele pregătesc mese bogate. Şi de Înălţare se vopsesc ouă roşii, se coc cozonaci, se face pască – plăcintă cu brânză dulce şi cu semnul crucii făcut din aluat, se pregăteşte drob. Toate se duc la biserică pentru a fi sfinţite de preot - cel puţin aşa era pe vremuri sau aşa mai păstrează tradiţia unii români. Pentru pomenirea eroilor se pregătesc colive, colaci şi flori.
Înălţarea ca Învierea
O vorbă populară spune că „Înălţarea e ca Învierea”. De fapt Înălţarea arată care este finalitatea Jertfei şi a Învierii: Înălţarea întru veşnica bucurie în Împărăţia cerurilor. Cine se jertfeşte învie, înviind petrece cu sfinţii în pacea sufletului. Pentru aceasta sărbătoarea Înălţării este considerată la fel de mare ca praznicul Învierii şi este rânduită ca să prevestească felul în care vor trăi cei care „ard” în focul iubirii de Dumnezeu şi de oameni. Ce pierd cei care nu cred? Pierd siguranţa. Pentru ei nu există în mod sigur viaţa veşnică. Dar cine îşi permite să rişte? Dacă totuşi cheile Împărăţiei se câştigă cu jertfirea de sine? Pentru cei ce cred şi pentru cei ce nu cred Hristos a înviat şi S-a înălţat!
„Înălţatu-Te-ai întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor Tăi cu făgăduinţa Sfântului Duh; încredinţându-se ei prin binecuvântare că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii.”
La 40 de zile de la Învierea Domnului, întotdeauna joia, ortodocşii şi greco-catolicii sărbătoresc Înălţar
