Ceea ce se intampla acum cu presa romaneasca poate sa ne ingrijoreze, dar nu trebuie sa ne mire. La urma urmelor, fenomenul concentrarii se face simtit si prin alte colturi ale Europei. "Berlusconizarea" este deja o expresie intrata in limbajul curent, atunci cand vine vorba despre mass-media din Italia.
In Franta, uriasi ai economiei, precum Lagardere, Pinault, Bouygues sau Dassault, au deja propriile imperii de presa.
Dintre toate, merita macar amintita povestea cotidianului "Liberation", creat in 1973 de Jean-Paul Sartre si amicii sai de stanga ca o tribuna a ideilor incandescentului '68. Atat de entuziast a fost inceputul, incat societatea a fost creata pe principiul deplinei colegialitati - cu totii aveau salarii egale, de la director pana la femeia de serviciu.
Desigur, lucrurile au evoluat, in timp, de la diferentierea salariilor pana la acceptarea infuziei de capital strain - un fond de investitii britanic, in anii '80.
Ei bine, anul trecut, ziarul a fost cumparat de baronul Edouard de Rotschild, prieten cu liderul de dreapta Nicolas Sarkozy. Baronul a potolit ingrijorarile din tabara socialistilor promitand ca nu va schimba orientarea ziarului - si cel putin pana acum nu sunt semne ca si-ar fi calcat cuvantul.
Dupa cum, cu toate modificarile petrecute la nivelul actionariatului, presa frantuzeasca, in ansamblul ei, si-a pastrat tinuta.
Dar Parisul e una, iar Micul Paris cu totul altceva. Adusa pe lume in decembrie 1989 de cativa entuziasti, presa din Romania nu s-a consolidat in acesti ani, decat cel mult in aparenta. De fapt, ea a devenit tot mai vulnerabila.
Niciunul dintre intemeietorii monumentelor presei de la inceputul anilor '90 - Cristoiu, Rosca Stanescu, Nistorescu, grupurile fondatorilior de la "Adevarul" si de la "Romania libera", inventatorii "Academiei Catavencu" e
