Ieri, miercuri, cel de-al 14-lea Dalai Lama - Tenzin Gyatso pe numele sau -, sef de stat in exil si lider spiritual al poporului tibetan, dar si al unei comunitati budiste in continua crestere peste tot in lume, a fost oaspetele Parlamentului European. A fost pentru prima data, de când sunt la Bruxelles, când am vazut o asemenea agitatie pe culoarele institutiei. Nu atât personalul de securitate, cât mai ales europarlamentari si functionari de aici, dornici sa-l vada pe acest barbat de 71 de ani, pe care multi contemporani il considera ca fiind unul dintre primii trei initiati ai vremii noastre. Cum se intâmpla de obicei in astfel de cazuri, lumea se comporta copilareste: am vazut oameni seriosi, dintre cei ce nu zâmbesc niciodata, bagându-se intre doi calugari tibetani (dintre cei care, discreti, il insoteau pe lider) si rugându-i sa faca o poza impreuna. Si mai interesant este cum isi dadeau acestia acceptul: fara nici o vorba, doar cu un semn al capului - scurt, ca si cum si-ar fi ingropat barbia in piept - si, mai ales, zâmbind cu modestie. Dalai Lama nu a venit in Belgia numai pentru aceasta intâlnire. Pe o ploaie torentiala, acum trei zile, el a oficiat ceremonia de inaugurare a unui templu budist (când va fi gata, in iunie 2007, va fi cel mai mare din Europa), in mijlocul unei mari de jurnalisti si de fideli imbracati in cunoscutele straie galben-rosii-portocalii. Dupa o intâlnire cu membrii Comisiei de Politica Externa, Dalai Lama a avut ieri o intrevedere privata cu liderii grupurilor politice, dupa care a participat la o scurta conferinta de presa. Cu un zâmbet etern pe fata, el si-a prezentat crezul sau: increderea in uman, suspiciunea fata de dezvoltarea tehnicii, teama fata de perversiunile stiintei. La un moment dat, dorind sa dea drumul la microfon, si-a pus castile pe urechi; dupa ce l-a ajutat cineva, s-a aratat surprins când s-a aprins luminita rosi