Ieri nu m-a interesat nimic. Toată presa, autorităţile, România întreagă s-a împărţit între Ziua Eroilor, Înălţarea Domnului şi omagierea prichindeilor. Într-o zi atât de tumultuoasă nu prea îţi vine şi nici nu îţi prea stă capul la probleme sociale, posibile anchete sau la examene, cum trebuie să i se fi întâmplat lui Iuănel Guţiu, care trebuie să mai salte astăzi peste hopul examenului oral pentru şefia Gărzii.
Totuşi, într-un deplin anonimat, aşa cum se obişnuieşte pe la noi, Brigada 6 Tancuri a trecut ieri în istorie. A fost ultima brigadă de tancuri care a supravieţuit anilor postdecembrişti, reuşind să amâne cât mai mult un deznodământ vehiculat deja de câţiva ani. De ieri, târgumureşenii pot vorbi la trecut despre tanchişti, fanfară, gardă de onoare. Cele mai aproape sunt în judeţele vecine.
Nu ştiu câtor oameni le-or fi păsat ieri că militarii nu vor mai lua parte la intervenţiile provocate de catastrofe naturale, că aproape 50 de oameni or fi privit lung clădirea Garnizoanei din apropierea Cetăţii, ştiind că nu mai au unde se întoarce, sau dacă era atât de necesară distrugerea brigăzii de tancuri. Ne-o lămuri dacă a fost o decizie deşteaptă, timpul ce va veni.
Bineînţeles, cum se întâmplă iarăşi într-o Românie paradoxală precum a noastră, în urma brigăzii nu a rămas doar praful ridicat de tancurile care, oricum, dispăruseră demult.
A apărut un batalion de Poliţie Militară, mai numeros, mai greoi şi asupra cărui rost nu ne-am prea lămurit. Pentru că în afară de paza unor obiective militare părăsite, poliţiştii militari nu prea îşi justifică numeroasa-şi existenţă. Iar vorba unui cunoscător, acest lucru îl putea face şi o firmă de pază, cu mult mai puţine cheltuieli.
Ce o fi fost în mintea sau în punga ministrului Apărării, Teodor Atanasiu, ne vom lămuri în zilele ce urmează.
Până atunci însă rugina se aşterne pe tancur
