In 2007, Sibiul va fi – dupa cum toata tara a aflat deja cu asupra de masura – Capitala Culturala a Europei (alaturi de Luxemburg). Intre timp, intregul oras e un santier (inclusiv Hotelul Bulevard, ceea ce a afectat serios posibilitatile logistice ale Sibiului, la aceasta editie de FITS). Cel de-al treisprezecelea Festival International de Teatru (FITS) s-a dovedit si el a fi intr-o faza experimentala, in pregatirea turului de forta de la anul.
Bine sau nu, FITS a devenit un eveniment supradimensionat, cu sute de productii, acoperind cam tot ce se poate intelege la ora actuala prin „artele spectacolului“, in cam tot ce poate fi utilizat ca spatiu de reprezentatie in oras si imprejurimile lui (scena Teatrului National si cea a Teatrului de Papusi, Casa de Cultura, Sala de Sport, o parcare, piete, strazi, Muzeul de Istorie, biserici, Ocna Sibiului, Cetatea Cisnadioara...). Ca si la editiile trecute (dar ingrijorator in perspectiva lui 2007), problemele tehnice sint principalul impediment intru ideala desfasurare a festivalului (printre altele, aglomerarea de reprezentatii a facut ca fiecare spectacol sa se joace o singura data; cum totul se petrece exact in acelasi timp la Sibiu, iar caietul program, cu descrierile productiilor, care-ar putea orienta publicul, apare tirziu, seria teatrala pe care alege fiecare s-o urmareasca ajunge sa tina in mare de hazard).
Un al doilea – care tine, e adevarat, mai mult de o latura speculativa a „lecturii“ unei astfel de intilniri artistice – e slaba prezenta, printre spectatorii FITS, a artistilor romani; in conditiile, asumate, in care nucleul dur al festivalului il constituie productiile din afara Romaniei, lipsa unei expuneri prelungite a practicienilor de teatru la... practici si estetici teatrale de dincolo de propria-ne cutie mai mult sau mai putin italiana are repercusiuni imediate si persistente
