In multe intersectii bucurestene au aparut niste reclame fatoase cu cite un ceas electronic in virf. Aratos ceas, mai mare dragul. Doar ca nu merge. Sau, ma rog, face exact ce si cind vrea el. Nu-i nimic, am bifat-o si pe-asta, are orasul ceasuri.
In pasajul de la Universitate sint scari rulante. Murdare. Ani de zile n-au mers. De la o vreme, merg uneori. Doar cele care urca. in fata celor care ar trebui sa ne coboare, apare cind si cind o tablita galbena pe care sta scris ca sint in revizie (aiurea, nu lucreaza nimeni de luni de zile!) si li se multumeste stimatilor pietoni pentru intelegere: pe mine sa nu conteze, nu vreau sa inteleg nimic. Oricum, e bine ca avem scari rulante.
Mai nou avem si borduri noi – desi nu indraznesc sa ma indoiesc de stringenta necesitate a inlocuirii celor vechi, tare as vrea sa stiu cine e actionar la firma care le fabrica. Bordurile noi sint inalte. La intersectii sint unele mai mici. Trebuie sa fii nebun sa incerci sa le iei drept rampe si sa vrei sa le urci cu bicicleta (sau, Doamne fereste, cu vreun carucior). Dar, oricum, sint, au vrut aia din U.E. sa punem, le-am pus. Asa, la biza, la misto. Parca-i vad pe cei care le-au facut cum isi rid in barba la gindul fraierilor care chiar ar vrea sa le foloseasca.
Pe holurile murdare ale facultatilor sint o gramada de afise pe care scrie „Fumatul interzis“ si se face trimitere la nu stiu ce act guvernamental care sanctioneaza oribilul gest. Este indicat si locul unde se poate fuma. Bineinteles ca peste tot e un fum sa-l tai cu cutitul si nimeni n-ar indrazni sa le reproseze ceva celor care fumeaza, studenti si profesori deopotriva. Dar afise sint, si inca la vedere.
Biblioteca Centrala Universitara e printre cele mai moderne lucruri pe care le-am vazut in mediul academic bucurestean. Lumina, curat, acces liber la raft, cartile din depozit (cite sint...
