La începutul anului 2006, perspectivele pieţei de capital din România erau foarte bune: companiile cotate raportează creşteri semnificative de profit, o rată de creştere economică superioară La începutul anului 2006, perspectivele pieţei de capital din România erau foarte bune: companiile cotate raportează creşteri semnificative de profit, o rată de creştere economică superioară ţărilor dezvoltate, un rating de ţară din categoria investiţiilor şi un singur an rămas până la integrare. Un minus la capitolul capitalizare bursieră şi număr de emitenţi listaţi. Dar plusurile erau suficiente pentru a convinge un investitor străin să vină pe bursa română. Prima surpriză apare în luna martie: parlamentul adopta o lege prin care deţinătorii a mai mult de 1% dintr-un SIF sunt obligaţi ca, în termen de trei luni, să vândă din participaţie dacă "acţionează concertat". Totul a pornit de la o declaraţie a preşedintelui Băsescu, a urmat un amendament susţinut de CNVM, un vot în unanimitate dat de Comisia pentru Buget-Finanţe-Bănci şi adoptat de plenul Camerei Deputaţilor cu susţinerea guvernului. Astfel am ajuns să avem o lege care încalcă flagrant Constituţia României, articolul 44, "Dreptul de proprietate este garantat". Un investitor străin care administrează mai multe fonduri de investiţii, care a achiziţionat în mod legal acţiuni SIF pe mai multe fonduri, prin noua lege este obligat să-şi vândă o parte din active. Un nou şoc se produce în luna aprilie, când CNVM vine cu Regulamentul nr.1, prin care lasă la voia majoritarului decizia delistării companiei. CNVM uita astfel să-i protejeze pe micii acţionari, motiv invocat demagogic în susţinerea legii de limitare a deţinerilor la SIF-uri. Scopul declarat al CNVM fiind absolut stupefiant, se doreşte "încurajarea delistărilor", fapt care ar putea duce la dispariţia Bursei de Valori Bucureşti. Un investitor străin învaţă că şi atu