Cind unul dintre fostii sefi ai Politiei e dat dea berbeleacul direct in beciul institutiei pe care a condus-o din postul de secund vreme de aproape 10 ani, e semn ca buba care a copt timp indelungat s-a spart si ca rana supureaza. E semn ca lucrurile o iau razna ori ca, din contra, sint pe cale de a fi asezate. Ca antibioticele isi vor face efectul ori ca se instaleaza septicemia. Este, daca vreti - folosind bine-cunoscuta limba de lemn -, un moment de rascruce pentru institutia menita sa ne apere.
Ca sa intelegem ce naiba cauta Antonel Colceag in locul in care pina nu de mult ii trimitea pe baietasii certati cu legea, e suficient sa ne intrebam ce l-a apucat sa sustraga documente secrete pe care, apoi, sa incerce sa le faca publice impreuna cu o poveste decupata parca din filmele cu James Bond. Lucrurile incep sa se lege daca ne gindim la faptul ca atita amar de vreme comisarul sef Colceag a stat pe locul doi si ca a avut in mina biletul pentru postul de sef plin pe care l-a ratat, in avantajul tinarului subcomisar Chivu. In urma bataliei pentru fotoliul de sef al Politiei, Colceag s-a ales cu un sut in partea dorsala care l-a trimis la pensie. Cit de rau poate sa fie cind la un pas de a inscrie golul vietii tale, te trezesti scos de urechi, afara din stadion. Ei bine, cit de mult l-a durut pe Colceag acest lucru e lesne de inteles daca observam cit de departe a putut sa mearga cu razbunarea, pedepsindu-l pe cel care i-a luat caimacul din lapte: a sustras documentele, apoi a incercat sa intoxice presa pentru a-l vedea rasturnat pe subcomisarul Chivu.
In fond, arestarea lui Colceag este o bataie ciobaneasca ceva mai soft, este rezultatul unor lupte interne, a unei tesaturi de relatii, intrigi si lovituri de palat care dureaza de multa vreme in institutia braileana, cu legaturi pina sus - sus, la minister, acolo unde se aranjeaza ploile, unde se
