Viitorul s-a restrins. Totul pare scris si nimic, in afara caracterului de litera pe firmele cu caligrafie cipriota, nu mai anunta urmarea.
Cind ati avut, de pilda, ultima oara, in mina, o cutie de chibrituri, un creion sau o surubelnita pe care scrie Made in Vintu sau Voiculescu? Adevarul statistic si neeconomic e ca Mircea Cartarescu si Lapte Dorna sint, mai departe, singurii fabricanti autohtoni de ceva autohton, pentru autohtoni. Insa cu versuri si lapte nu cresc decit visele inactuale si copiii de tita.
De rest, de enorma majoritate sociala si de potentialul ei urias, ar trebui sa se ocupe ideile capitalului. Caci capitalul nu e o suma de bani, asa cum ne-au invatat profesorii locali, ci suma de bani de la capatul unei idei. Aici sintem de o simplitate care aduce a subdezvoltare.
Dintre toate cimpurile de lucru ale noii lumi romanesti, nici unul nu a fost mai curtat si mai capitalizat decit presa. Avem, acum, doua Imperii: Presa Vintu si Presa Voiculescu. Avem Imperii Mediatice, care sa reflecte ce? Procese istorice si dezmortiri de epoci? Nu. Mai degraba o dieta de accidente rutiere si hoas politico-verbal.
Altceva nici nu e de povestit, iar asta nu e vina publicului, ci bilantul unei uriase lipse de idei pozitive.
Vintu, Voiculescu, Patriciu, Tiriac, Nicula au venit si vor trece, cu sau fara condamnari penale. In uma lor nu va ramine decit o problema: lipsa de inceput, incapacitatea de a fonda ceva autentic, palpabil si definitiv.
Un centru de incredere, o fabrica de chibrituri, de surubelnite si creioane, un efort de fierar inteligent care intrerupe linia nesfirsita de halucinatii economice si tirania averii asupra meritului. Priviti peste umar, spre fosta lume a treia irecuperabila. In anii ’50, Coreea de Sud era un maidan cu opium, soldati si prostituate. Acum e una dintre marile forte e
