Minerva CHIRA
Motto: "Duş subacval-/ purificare pentru
a fi încoronată/ la Thirassia/
de toate planetele din ochii tăi/
când cazi urcând/ pe cerul din
mare/ regina unui amurg de val" (M.C.)
Poetă de când se ştie, dar trăieşte la Negreni în singurătatea bolii sale necruţătoare, în pauzele căreia ne trimite versuri şi veşti. Este membră a Uniunii scriitorilor, dar trăieşte la Negreni, judeţul Cluj, aşadar atât de departe, ca încercările de evadare cu sufletul măcar, să nu întâmpine, din prea multa delicateţe, oprelişti. Cărţile sale de poezie, din câte ştiu, opt la număr, sunt tot atâtea gesturi de a depăşi cu bine şi cu demnitate întâmplări de o cruzime reală. Mărturiseşte într-una din epistole: "Mă întreb pentru ce mi s-a dat şi această încercare? Ca să fie posibilă întâlnirea noastră în revistă? Deci cărţile mele sunt trepte spre dumneavoastră? Jar şi lebădă n-ar fi existat fără Manual de târâre (pierderea tatei), }ara nimănui (ruptura cu omul pentru care am făcut o pasiune), Fosforescenţa putregaiului (stingerea surorii pe care n-am cunoscut-o), Poemele absenţei (moartea mamei), Leandrii Greiciei (apărarea de umilinţă), Cântecul lumânării (un accident cu traumatism cranian şi comoţie cerebrală), Rama Da Nu (intrarea unei maşini în propria-mi casă)... Aşa mi-am scris cărţile - pe muchie. Scriu sau mă sinucid... Până au trăit ai mei, nu m-am desprins de casă. Erau bătrâni şi bolnavi. După ce am rămas singură am început să călătoresc. Trăiesc foarte modest, n-am nici o pretenţie materială. Lumina vine dinăuntru. Am fost în excursii organizate, cu ghid. Dacă finalul se amână, mă gândesc la o antologie... Am un singur abonament la România literară. Nu înţeleg de ce primesc numerele în dublu exemplar..." Apoi, în altă epistolă: "Mulţumiri pentru scrisoarea cu floare. M-am recunoscut în gest. Şi eu obişnuiesc să culeg flor
