La o analiza atenta, decizia Comisiei de la Bruxelles in privinta aderarii Romaniei si Bulgariei nu putea fi alta decat a fost. Posibilitatea aderarii la UE trebuia sa figureze, chiar daca nu transant, in verdictul din 16 mai. UE are un interes precis in privinta includerii Romaniei si Bulgariei si deja in mai toate mediile economice si politice comunitare s-a inteles ca o amanare nu numai ca n-ar favoriza, dar chiar ar dezavantaja clubul de elita european. In cazul Romaniei, deja axa majora a economiei se afla sub controlul capitalului vest-european, includerea Romaniei in UE venind doar sa pecetluiasca pe plan institutional ceea ce exista in fapt. De asemenea, piata romaneasca, de-acum a saptea ca marime din randul tarilor membre (in componenta 27), constituie cazul aproape tipic pe articulatia caruia se pot aplica mecanismul extinderii si, implicit, exersa mobilurile si avantajele acesteia. Bani vor fi pompati in Romania pentru ca un numar deloc neglijabil, de peste 20 de milioane, de consumatori sa poata achizitiona produse din UE, achizitii care sa contribuie la revitalizarea economiilor cu piete saturate din Vestul Europei. Totodata, cei mai buni dintre lucratorii romani vor putea sa contribuie la acoperirea deficitului de forta de munca din tarile vest-europene, si aceasta la costuri deocamdata mai mici decat cele extrem de inalte ale fortei de munca din tarile respective, care genereaza probleme severe de competitivitate pentru produsele vest-europene in concurenta mondiala. Romania aduce, intr-un fel spus, ceva sange proaspat intr-un organism bine pus la punct, dar cam imbatranit. Asa ca aderarea Romaniei si Bulgariei la 1 ianuarie 2007 nu putea lipsi din verdictul Comisiei. Dar nici in mod explicit nu se putea formula acest lucru, din mai multe motive. De aici si formula ambigua gasita: Comisia considera ca Romania si Bulgaria vor fi pregatite sa intre in U