Un miros puternic mi-a intepat narile la auzul vestii ca Adrian Tarau, fiul fostului prefect PSD de Bihor, arestat in 2001 pentru contrabanda, eliberat si furisat ulterior peste granita, organizeaza un turneu al echipei nationale de fotbal in Statele Unite al Americii. Presa s-a napustit asupra capilor Federatiei Romane de Fotbal, acuzindu-i ca s-au asociat cu o persoana cautata de Interpol.
Fals. Dupa cum o dovedeste si ancheta pe care o publicam in aceasta editie a „Prezent”-ului, Tarau nu a fost dat niciodata in urmarire internationala. Aici este de fapt si buba. A fost nevoie de aceasta iesire la rampa ca sa ne reamintim rusinea cu care s-a acoperit justitia musamalizind cazul Tarau.
Fara circul care a insotit deplasarea fotbalistilor in America, am fi continuat poate sa ignoram mai departe una dintre cele mai revoltatoare mascarade politicojudiciare puse la cale dupa 1990. Asa cum am facut si cu multe altele - Bancorex si FNI cap de lista.
Cazul Tarau reprezinta un adevarat studiu de caz asupra modului in care o mare afacere, anchetata la inceput cu surle si trimbite, a ajuns sa esueze dupa cinci ani de cercetari in fisetele unui magistrat de provincie. Adrian Tarau a fost arestat in 2001, sub acuzatia de complicitate la contrabanda si evaziune fiscala cu combustibili.
Multa lume s-a intrebat cum a fost posibil ca fiul unui important politician PSD sa fie arestat intr-un moment in care la putere se afla chiar PSDul. Singura explicatie plauzibila: o conjuctura favorabila justitiei si defavorabila aranjamentelor de culise.
Combinatia dintre un procuror nealiniat, Alexandru Lele, si o documentatie vasta realizata de SRI, sute de pagini de interceptari telefonice, in perioada in care la putere se afla Conventia Democrata. Arestarea lui Tarau jr., fiul celui mai mare contributor (oficial) la campania elector
