Nu e pe profilul acestei rubrici să scriu recenzii sau comentarii pe marginea cărţilor. Şi totuşi, parcă din ce în ce mai des, mă simt (re)atras de zona culturii, în contrabalans la zădărniciile şi nemerniciile pe care le sesizez în viaţa publică. Pe măsură ce interesul pentru "cultura înaltă" descreşte, pe măsură ce imbecilitatea, incultura şi agresivitatea animalică ocupă spaţii largi ale domeniului public, reîntoarcerea la cultură devine mai mult decât o soluţie - o salvare. Nu ştiu dacă, în privinţa prăbuşirii în pur consumerism şi indiferenţă tâmpă ne aflăm în pas cu lumea. Probabil că da. Ştiu, însă, că peste tot unde se face cultură adevărată există şansa - una minusculă - de a salva ceva din omenescul din noi.

Aceasta e lecţia care mi-a rămas citind două cărţi despre lumea teatrului. Una îi este dedicată lui Andrei Şerban (Cercuri în apă. Un atelier cu Andrei Şerban povestit de Tania Radu, editat de Asociaţia ECUMEST la sfârşitul lui 2005), iar cealaltă, tocmai apărută (O biografie, Editura Polirom) este scrisă de Andrei Şerban însuşi. Diferite ca structură şi ca intenţii, ele vorbesc, în adâncul lor, despre una şi aceeaşi obsesie a marelui regizor: căutarea sinelui. Într-o lume a masificării, a standardizării şi a anulării identităţii, demersul seamănă a donquijotism de cea mai pură extracţie. În realitate, e vorba de tulburătoare experienţe existenţiale, de urmărirea obstinată a unei vocaţii şi de asumarea unui destin.

Scrisă la modul reportericesc, asemeni unui documentar pentru televiziune, evocarea Taniei Radu a ceea ce s-a petrecut în cadrul întâlnirii "Balkan Express", organizat de Asociaţia EUMEST în colaborare cu Centrul de Cultură Arcuş, în 13-14 iunie 2004, dovedeşte că, până şi în vremuri de cruntă indiferenţă faţă de valorile spiritului, oameni entuziaşti şi de înalt profesionalism pot realiza lucruri memorabile. Fascinantul "transfer