S-a stins din viaţă poetul, eseistul, istoricul de artă şi expertul în cinematografie Iordan Chimet, ultimul reprezentant - aici în ţară - al generaţiei numită a războiului, eminent scriitor şi om de caracter în deceniile tuturor compromisurilor, iar în anii din urmă lucid scrutător al fenomenelor care au caracterizat înceata şi dureroasa trecere a României către o democraţie autentică, spre integrarea europeană.

Născut la 18 noiembrie la Galaţi, într-o familie de intelectuali locali, a urmat studii universitare, absolvind Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti în anul 1948 şi Facultatea de Drept a aceleiaşi Universităţi din Bucureşti în 1957. Debutând în ziarul "Vremea", în anul 1943, a fost prezent în presa democratică a anilor imediat următori încheierii celui de al doilea război mondial, colaborând cu versuri şi traduceri la "Revista Fundaţiilor Regale", la "Caietele de poezie ale Revistei Fundaţiilor Regale", la "Revista româno-americană" şi la ziarul "Dreptatea". După interzicerea acestor publicaţii, în anul 1947, Iordan Chimet a fost exclus din viaţa literară a ţării aproape două decenii. Timp în care volumul său de versuri, intitulat Exil, a circulat în manuscris în ţară şi străinătate, unde a şi fost tradus.

în anul 1947, dimpreună cu Vladimir Streinu, Constant Tonegaru, Pavel Chihaia, soţii Fratoştiţeanu şi abatele Barral, a înfiinţat Societatea culturală Mihai Eminescu, organizaţie secretă cu scopul ajutorării morale şi materiale a victimelor terorii comuniste. Medicamente, alimente şi îmbrăcăminte sosite din Occident prin mijlocirea bisericii catolice au fost distribuite în Bucureşti şi provincie. încercarea de a trimite medicamente luptătorilor din munţi a dus la arestarea mesagerului, Teodor Mihadaş şi a lui Constant Tonegaru, la trecerea organizaţiei într-un regim de aşteptare. A fost o tentativă unică în felul ei de solidaritate s