In ritmurile actuale, grabite, ale istoriei, piesele caleidoscopului international se deplaseaza si ele alert, modificand configuratia de ansamblu, impunand permanente adaptari si reconsiderari din partea celor care urmaresc evolutia politica la scara planetara. Lunile scurse de la panorama noastra precedenta, expusa in paginile acestei publicatii (nr. 797, 14-20 iunie 2005), au adus clarificari insemnate, care confirma, nuanteaza sau expliciteaza tendintele generale anterior semnalate. Factorul determinant al politicii internationale, factorul de initiativa, continua, fireste, sa fie, datorita fortei covarsitoare acumulate in ultimele decenii, SUA, angajate intr-un vast program de democratizare si liberalizare a planetei, formula proprie de organizare a pacii mondiale, intr-o vreme in care solutiile marilor probleme ale lumii sunt inevitabil globale. Atrasa inca de la inceputul secolului al XX-lea in mecanismele din ce in ce mai stringente de interdependenta si interactiune declansate la scara planetara de progresul economic si tehnic, puterea nord-americana, actualmente singura capabila sa dirijeze procesul globalizarii, se afla in fata unor decizii cu impact hotarator asupra cursului evenimentelor in viitorul imediat si in perspectiva mai indepartata. Nodul principal al relatiilor internationale se afla astazi inca in Orientul Mijlociu, unde s-a fixat cu ani in urma, cu deosebirea ca locul de convergenta si divergenta a intereselor marilor puteri s-a deplasat din Irak in Iran, in urma hotararii conducerii statului iranian de a inzestra tara cu energie nucleara si de a dobandi capacitatea de a produce arme atomice; eventualitate care, daca este dusa la implinire, risca sa modifice decisiv, in sine si prin perspectiva proliferarii exemplului iranian, intregul sistem al relatiilor internationale. Anuntata zgomotos, chiar voit provocator, hotararea autoritatilor de la