Avem peste 70 de agentii guvernamentale, fiecare cu zeci de functionari, sefi, adjuncti, secretare, telefoane, masini si, desigur, buget; avem o cancelarie a primului ministru care a mostenit circa 400 de angajati de pe timpul lui Adrian Nastase, dar a ajuns acum la peste 1.200. Avem ministere, dar si departamente si agentii ale acestora. Asta numai la nivel central, caci, in fiecare judet, totul se repeta la scara mai mica - nu chiar atat de mica! O multime de functionari plimba hartii, dar, cand se declanseaza o criza, precum gripa aviara, ei nu reusesc nici sa explice coerent ce se intampla. Sefii lor dau din umeri si din gura si dau vina unii pe altii. Am spus “cand se declanseaza o criza”. Fals: criza a fost declansata chiar de birocratia noastra administrativa. O, nu! N-a fost vorba despre o conspiratie, nu sunt unguri camuflati printre ei care sa fi presarat virusi aviari in cotetele romanesti! Totul se explica prin iresponsabilitatea unei birocratii - pornind de sus, de la primul ministru - a carei ratiune de a fi nu este rezolvarea eficienta a administratiei tarii, ci asigurarea unor slujbe cat mai numeroase si mai bine platite finilor, nepotilor si nepoatelor, sotiilor, sotilor, prietenilor, partenerilor, amantelor actuale si trecute etc. Scopul ascuns al sistemului nu este sa faca sa functioneze tara, ci sa protejeze relatiile de grup, de afaceri, de dependenta feudala: sa asigure protectia din partea superiorilor asupra inferiorilor si gratitudinea inferiorilor la adresa superiorilor. Sa ne mai miram atunci ca nu s-au controlat fermele avicole la timp, ca ministrul Agriculturii nu stia ca se lucreaza la negru in aceste ferme, ca puii bolnavi sunt vanduti de negustori ambulanti in toata tara? De altfel, o birocratie atat de stufoasa, cu atatea agentii, departamente - toate nationale - nu poate pur si simplu functiona corect, chiar daca ar fi populata de oa