Americanii sunt obisnuiti cu demonstratiile, protestele si actele politice non-conformiste. Dar niciodata pana acum nu s-au confruntat cu o demonstratie de forta desfasurata in propria lor tara de milioane de oameni ce nu sunt nici macar cetateni americani si care, mai mult, nici macar nu se afla in mod legal in . Punctul critic a fost atins pe 1 Mai, cand milioane de latino-americani ilegal prezenti pe teritoriul SUA au incercat sa se impuna in forta prin boicoturi si demonstratii de o amploare si indrazneala fara precedent istoric. Agenda lor este eterogena: de la legalizarea statutului de emigranti pana la acordarea cetateniei, de la abolirea granitelor la retrocedarea catre Mexic a Californiei. In spatele lor, organizatori si instigatori, aceleasi grupuri de stangisti, comunisti si radicali gata oricand sa faca orice pentru a destabiliza “capitalismul si Occidentul imperialist”, in vederea “revolutiei globale”. Fapt este insa ca rolul de catalizator al acestor grupari este pana la urma irelevant, realitatea demografica si culturala a presiunii latino-americane asupra Americii anglo-saxone fiind un fapt ce, mai devreme sau mai tarziu, s-ar fi impus public, fara nici un fel de ajutor din partea activistilor de profesie. Problema este deci mult mai grava. Dupa demonstratiile de forta de la 1 Mai si urmarirea in direct de catre public a numarului imens de “ilegali” contestatari (numarul participantilor la evenimentele de strada fiind estimat la peste 10 milioane), situatia trece din registrul problemei ascunse sub covor in acela al unei potentiale crize majore. Americanii obisnuiti vad acum cu stupoare cum infiltrarea treptata a emigrantilor ilegali a atins o masa critica si s-a transformat peste noapte intr-o maree ce, cred multi, va zgudui din radacini sistemul american. Cand zgomotul si confuzia momentului se vor linisti, America va constata ca lucrurile nu mai po