îndârjire ideea de a da "o nouă faţă" Pieţei Revoluţiei. "Nu vreau să trec ca raţa prin apă pe la primărie", susţine edilul.Nici semnalele specialiştilor, nici ale arhitecţilor nu îl îndârjire ideea de a da "o nouă faţă" Pieţei Revoluţiei. "Nu vreau să trec ca raţa prin apă pe la primărie", susţine edilul.
Nici semnalele specialiştilor, nici ale arhitecţilor nu îl întorc din drum, nici opiniile bucureştenilor, şi nici ale europenilor care au trecut prin Piaţa Revoluţiei şi şi-au amintit balconul de la care, în 1989, Nicolae Ceauşescu îşi ţinea ultimul discurs. Înainte de începerea lucrărilor, reprezentanţii Muzeului Naţional de Artă a României trag semnalul de alarmă: rezistenţa clădirii, fostul Palat Regal, monument istoric şi de arhitectură, va fi periclitată. Terenul pe care este construită clădirea Muzeului Naţional de Artă este nisipos, fragilizat de o reţea de ape freatice de mică adâncime. Totodată, muzeul are două subsoluri care ating cota maximă de 11 metri, în care sunt amenajate, în urma unor eforturi financiare însemnate, depozitele pentru valoroase lucrări de artă românească şi europeană. Arhitecţii strigă şi ei că proiectul nu este o idee bună, atât timp cât se doreşte implementarea lui rapidă, fără un studiu geotehnic care să demonstreze rezistenţa solului. Reprezentanţii Ordinului Arhitecţilor Bucureşti îi reamintesc primarului că au existat două clădiri în zonă, care au fost demolate de Carol al II-lea. Îi atrag totodată atenţia că lor nu le-a cerut opinia cu privire la proiectul parcajului subteran, şi nimeni nu se ştie pe sub ce clădiri ajunge conturul acestuia.
Monumentele, afectate de construcţii
Palatul Regal, construit în 1870 de Carol I, de arh. Paul Gottereau, şi apoi refăcut de Carol II, între 1929-1937, este un alt monument-simbol al României. Adăposteşte Muzeul Naţional de Artă a României. Roxana Theodorescu,
