Doua evenimente au avut loc simultan joi. Unul a fost demisia lui George Copos din Executiv, iar celalalt inceperea urmaririi penale impotriva lui Adrian Nastase, in alt dosar. Doua destine, ambele ministeriale, doua cazuri de DNA. Aici se termina toate asemanarile. Viata a aratat ca nu e totuna sa pleci spre ancheta print sau cersetor.
Iesirea din scena a omului de afaceri conservator a semanat mult a melodrama ieftina. Alaturi de el au stat oamenii Puterii, care i-au plans de mila. Cu toate ca a avut cateva discutii cu Tariceanu, in care i s-a sugerat sa plece din cauza problemelor cu organele de ancheta, Copos a preferat sa astepte un moment propice pe care sa-l speculeze in folosul propriei imagini.
Nimic nu putea fi mai potrivit decat un protest fata de Codul Fiscal. Votantii conservatori se vor fi simtit aparati in interesele financiare de gestul fostului vicepremier care, fiind parte a guvernarii, nu a reusit sa le promoveze interesele. E o nota de moralitate sa-ti dai demisia in semn de solidaritate cu o categorie sociala. Suna si bine.
Doar ca, in cazul Copos, aceasta haiduceala politica nu a facut altceva decat sa-i taie orice speranta pentru o viitoare cariera politica. Asa cum a incercat sa-si acopere afacerile, asa a incercat acum sa ascunda si motivul real al plecarii. Incapacitatea sa de a-si asuma realitatea, ca si incercarea de a pacali electoratul il vor costa scump in cazul unei reveniri pe scena politicii.
Jignitoare a fost pentru marea masa a cetatenilor si atitudinea colegilor de guvern ai domnului Copos, inclusiv a domnului Tariceanu, care nu mai prididea sa se mire de aceasta decizie. si partidul l-a plans pe Copos cateva clipe, dupa care s-a retras sa-i gaseasca inlocuitor.
Toata punerea in scena a urmarit sa-i lase fostului vicepremier covorul rosu si la iesirea din cladirea din Pia
