Samoila si drosca saFoto: Dani Rockhoff
Cand ne-am intalnit la check-in Carpatair, pe aeroportul din Munchen, eram sapte straini. Cinci barbati si doua femei: sase jurnalisti din Germania si directoarea biroului de turism romanesc din Muenchen. Aveam putine lucruri in comun: scopul -o calatorie de presa de sapte zile, in Romania- si limba germana.
Mai aveam foamea de „story”, iar unii, chiar o foame teribila de ...papanasi!
Up & fly
Am decolat la Muenchen si am aterizat pe Aeroportul International Timisoara. In avion, doua romance expulzate din Germania, pe motive stiute doar de ele si de autoritatile germane. Dupa prezentarea promotionala la sediul Carpatair si o baie de aer cald pe aeroportul timisorean, zburam mai departe, spre Bucuresti.
Un Bucuresti scump la parcarile de pe langa aeroport, cu cai de acces „santieriste”. Macarale si moloz peste tot, se construieste, circulatia e inceata si, pe alocuri, sugrumata de afluenta de masini si ingustimea soselelor.
Facem un tur de Bucuresti, cu microbuzul, insotiti de directorul general al Neotours International, Mihai Pastiea si de originalul ghid Liviu Dinca, ce prefera litoralul bulgaresc celui romanesc.
E Ziua Presei, 3 mai. 1 Mai muncitoresc e inca prezent prin mii de steaguri tricolore, agatate de stalpi, de copaci, chiar si de Cotroceni. De mult n-am mai vazut atatea steaguri.
Frumos Bucurestiul, o adevarata metropola, in expansiune si cu un flair inconfundabil. Luam cina la un restaurant marginas: mici, carne de berbec saramurata, bere Ursus si muzica diversa, de la Valurile Dunarii, la Satra. Atmosfera se incalzeste, dar scurt, caci Lebada de langa Herastrau asteapta sa ne cazeze si maine e o zi plina.
Un Peles fara scame
A doua zi in zori, microbuzul ne duce spre Sinaia si castelul Peles. Il mai vizitasem, in copilarie,
