Daca despre emigratia de peste Ocean mai exista cateva carti, mai mult istorice decat analitice, despre emigratia din Europa Occidentala, considerata inainte de anul 1989 drept o emigratie a elitelor, cartile de analiza sociologica lipsesc cu desavarsire. Ca atare, presa postdecembrista a abordat subiectul cu precadere in cheie statistica: atatia romani in Italia sau Spania aduc anual atatia euro etc.
Intr-un anume fel, insa, emigratia actuala din Europa de Vest reface tabloul emigratiei de inceput de secol 20 din America si Canada, acea perioada cunoscuta drept epoca emigratiei economice (spre deosebire de emigratia politica de dupa al doilea Razboi Mondial). Nu odata, relatarile de presa au creat imaginea unor siruri continue de muncitori sezonieri care muncesc aprig si traiesc ingramaditi in baraci mizere, totul cu intentia de a aduna cat mai repede o anumita suma de bani cu care sa se intoarca - la fel de repede - Acasa.
Or, privite mai de-aproape, lucrurile sunt mai complexe. Practica "mia si drumul" care ii anima pe romanii ardeleni si bucovineni ce emigrau in America la inceput de secol 20 avea, fie datorita si numai distantei de Acasa, o tenta dramatica, or astazi, exodul la munca spre Spania sau Italia - daca ar fi sa-l reducem la munca sezoniera in baraci - ar semana mai mult cu o transhumanta ciobaneasca decat cu o emigrare declansatoare de dramatism. Sateanul de nu stiu unde, din Moldova sau Ardeal, merge azi pur si simplu la munca, undeva mai departe de casa! Mai greu ajungea ciobanul de altadata inapoi in Ardealul lui, daca se afla cu oile in Baragan, decat capsunarul de azi ajuns in Spania.
Dar, cum spuneam, privite mai de-aproape lucrurile apar mai complicate decat o simpla… transhumanta.
Intre doua ape…
Litoralul Mediteranean al Spaniei intre Barcelona si Valencia este presarat cu puzderie de statiuni turis
