află la doar 25 de kilometri de Timişoara, practic distanţa de la un capăt la altul al Micii Viene. Sunt în Câmpia Banatului şi se întind pe o suprafaţă de 40 de hectare. Ar fi bine să fii află la doar 25 de kilometri de Timişoara, practic distanţa de la un capăt la altul al Micii Viene. Sunt în Câmpia Banatului şi se întind pe o suprafaţă de 40 de hectare. Ar fi bine să fii "înarmat" cu un aparat de fotografiat de nădejde, pentru că aici e paradisul păsărilor. Printre speciile rare care trăiesc aici se numără egreta mică, stârcul galben şi stârcul roşu. După o tură de photo hunting în zona rezervaţiei, vei avea un portofoliu de fotografii cu care îţi vei impresiona toţi prietenii. Ca să nu mai vorbim de întâlnirea de excepţie pe care o vei avea cu natura. Zona are, în verile aride, un aer de amazon. Din păcate, din cauza mlaştinilor, vei fi aproape non-stop încercat de tot felul de musculiţe şi ţânţari. Poate şi din această cauză localnicii spun că este Delta Banatului, bineînţeles, pe lângă asemănarea mare a faunei, florei şi vegetaţiei cu cea de la gurile Dunării.

Trepte de cascade

După ce ţi-ai calibrat obiectivul, poţi încerca să cuprinzi splendoarea cascadelor Beuşniţei. Acestea fac parte din rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţei (Caraş-Severin), la o distanţă de aproximativ 130 km de Timişoara. Cel mai repede poţi ajunge acolo prin localitatea Oraviţa şi apoi prin Sasca Montană, după un drum cu maşina de numai două-trei ore. "Vânatul" din bătaia aparatului de fotografiat va fi aici fastuos şi tumultuos: vegetaţie tropicală, cu liane şi ferigi uriaşe, râuri care taie în două munţii şi, nu în ultimul rând, căderi de apă. Cascadele Beuşniţei sunt o serie de cascade în trepte, care culminează cu o cădere de apă spectaculoasă, de peste 15 metri. În perioada hibernală poţi chiar surprinde cascadele îngheţate.

Tot în această rezervaţie poţi fo