In timpul sarcinii, toate privirile, atentia anturajului - amical sau medical - se indreapta catre femeia insarcinata. Toata lumea este preocupata de sanatatea si de bunastarea ei psihica, ii intâmpina reactiile si schimbarile de comportament ca si cum ar fi ceva normal si previzibil. Iar tatal? Viitorul tata este rar ascultat in aceasta perioada. Totusi, nu vine de la sine faptul de a-si asuma paternitatea. De la dorinta la copil, nimeni nu se intreaba ce resimte un barbat in timpul sarcinii sotiei sale sau la nasterea copilului. Traseul unui barbat care are sa devina tata este si el la fel de bulversant si destabilizator. Noua luni de pregatire Spre deosebire de viitoarea mama, care percepe din punct de vedere fizic realitatea bebelusului care se va naste, unii barbati au nevoie sa-l vada in carne si oase pentru a crede ca sunt parinti. Altii devin constienti in timpul nasterii, insa fara sa poata masura bulversarile reale care vin o data cu aparitia celui de-al treilea membru al familiei. Caci intre dorinta de paternitate, exprimata in sânul cuplului, si sentimentul real de a fi tata exista adesea o prapastie. A deveni tatal unui copil, adica a avea de-a face cu o sarcina, cu un bebelus in carne si oase, difera de imaginea tatalui pe care v-ati format-o inca din copilarie. Visele dumneavoastra, fanteziile, imaginatia au constituit de-a lungul anilor o serie de reprezentari. Acum, scenariile si reprezentarile se confrunta cu realitatea si deci sunt amenintate de ea, iar organizarea narcisista (constructia interna a unui tata ideal) risca sa se prabuseasca deoarece este posibil sa nu se intâmple asa cum si-a imaginat. Chiar si atunci când un tata a fost de acord sa faca un copil sau a fost la originea acestei dorinte, el este adesea surprins si „luat pe nepregatite“, intervenind diferenta intre imaginar si realitate. Multi barbati traverseaza momente foarte dificile