In jurul Mariei Constantinescu pluteste un aer imbalsamat de inspiratie divina si de "creaturi" pe masura. Un vazduh prin care falfaie mesagerii binelui, ingerii. Un aer liber de orice rautate sau uratenie.
O intalnire cu pictorita Maria Constantinescu presupune o intalnire cu ingerii. Ii iubeste si ii picteaza de mica. Totul i se trage de la Stoenesti, Arges, cand, in serile de iarna ale copilariei, ferestrele din casa bunicilor se abureau si se apuca sa contureze cu degetul pe ele ingerasi. Tot desenandu-i, s-a molipsit de ceva ingeresc. I-a placut mereu, la varsta cu "ala-bala-portocala", sa se joace cu copiii nebagati in seama de ceilalti, facandu-le mai usoara suferinta. De cele mai multe ori, un mic handicap fizic provoca rasetele tovarasilor de joaca si ii izola pe micii purtatori ai unor nedorite infirmitati. Dar copilul Maria simtea nevoia sa le aduca acestora un strop de bucurie. Le facea papusi si reusea sa le fie un fel de inger pazitor.
UNICITATE. A crescut, a ajuns un nume de referinta al picturii romanesti, recunoscut de critici precum Paul Barba Neagra, Nicu Steinhardt, Vasile Dragut, Giulio Carlo Argan, Rocardo Barleta, dar dragostea pentru ingeri nu s-a sfarsit. Profesorul Costin Ioanid i-a spus la admiterea la Arte Plastice: "De ce vrei sa faci facultatea? Tu desenezi si asa frumos, nu mai nevoie de studii". I-a raspuns: "Eu vreau sa stiu ce este in lume, pentru ca vreau sa fac ceva original". Intr-adevar, a reusit sa picteze pe sticla asa cum nimeni pana la ea n-a facut-o. Dar, paradoxal, Maria Constantinescu este mai cunoscuta in strainatate decat in Romania. Insa nu aceasta este preocuparea sa acum.
SUFLUL LUMINII. Expozitia, deschisa recent in holul Ministerului de Externe, s-a asezat tot sub aripa ingerilor. Tripticuri ce-i retin pentru o clipa din misiune pe Arhanghelii Mihail si Gavriil, incadrati de un Sfant Gheorghe
